Namaste! „Bunătatea din mine, salută bunătatea din tine!”
Astăzi abordez acest subiect “delicat”, Rușinea la copii. Ce este și cum o gestionăm . Voi explica ce este rușinea, de ce apare, cum se diferențiază de timiditate și ce poți face pentru a o gestiona.
Am ales să scriu acest articol pentru tine dragă părinte, precum si pentru copiii care au acces la internet
Și hai să începem cu “ Ce este rușinea?”
Rușinea este o emoție pe care toți o simțim la un moment dat. Este acea stare neplăcuta atunci când te-ai simțit că ai făcut ceva greșit sau că nu ești suficient de bun. Este că și cum am dori să ne ascundem de toată lumea. Deși rușinea poate părea negativă, este important să știm că este o emoție normală și face parte din experiența umană.
Cum “apare” în viața copilului și ce blocaje sunt:
– Critica, comparația
Da, da atunci când copilul este criticat ori comparat cu alții, începe să se simtă că nu este suficient de bun.
-Eșecul greșeala
Apoi când face o greșeala, copilul simte rușine, mai ales atunci când este pedepsit sau ridiculizat.
-Asteptari nerealiste
Atunci când se simte presat să îndeplinească anumite sarcini/scopuri prea mari ale părinților /familiei sau a profesorilor.
Experiență, după experiență, de-a lungul timpului apar diverse blocaje emoționale și comportamentale. Copilul poate deveni retras, ori poate evita activități noi sau pot dezvolta o știmă de sine scăzută. Apare frica de a se exprima, de a fi el însuși pentru că datorită unor experiențe crede că el nu este bine și uite așa treptat apare perfecționismul.
Aici, împărtășesc cu tine o situație cu un copil care avea tendința de a pune presiune pe el pentru a fi bun și acceptat de către colegii de la scoală, aceștia fiind elita clasei, iar instituția educațională punând accent mai mult pe partea academică și mai puțîn pe acceptarea noastră că indivizi. Scopul lui zilnic era să demonstreze că și el merită să facă parte din această clasă.
La un moment dat, părinții lui au constatat, că nu mai dorea să iasă cu prietenii lui mai vechi, nu mai zâmbea, el fiind un copil glumeț, nici glume nu mai spunea, tot timpul era în camera să și “învăța”, respingea orice contact cu ceilalți.
Au început să meargă la psihoterapie și apoi au primit recomandarea de a veni la atelierele mele. Și da a fost dificil la început pentru că acest copil opunea rezistență. La început am făcut sesiuni 1:1 pentru a face trecerea ușoară, după care treptat a participat la atelierele de grup.
Cu răbdare a început să simtă emoțiile, să se împrietenească cu ele și să facă pace cu sine, a conștientizat că are toate resursele necesare pentru se adapta în orice situație.
Și da Acum este un tânăr plin de viață, petrece timp cu prietenii, familia și chiar se implică în anumite acțiuni de a le oferi altor copii sprijin. Și da lucrează cu el în continuare, este atent la corpul său,la emoții, este PREZENT.
Am oferit acest exemplu deoarece totul este posibil dacă ne deschidem și ai răbdare, perseverentă.
Iar acum probabil îți adresezi întrebarea cum să fac să îl ajut pe copil să-și gestioneze emoțiile
Iată câteva sugestii:
Mindfulness
Mindfulness, sau atenția conștientă, este o tehnică excelentă pentru a ajuta copiii să gestioneze rușinea. Și aici mă refer în primul rând, prin a începe cu respirația conștientă Încurajează copilul să respire adânc și să fie atent la fiecare inspir și expir. Uite aici un exemplu…„Respiratia Degetelor” ~ exercitiu de respiratie pentru copii
Exerciții de inteligență emoțională
Jurnalul emoțiilor îl ajută pe copil să conștientizeze ceea ce simte, evenimentele care au declanșat acele emoții. Fie că alege să-și noteze sau să deseneze, îndrumă-l cu blândețe.
Jocul de rol este un alt exercițiu eficient atât pentru copil precum și pentru tine ca și părinte. Recomand în special la cei mai mici pentru că prin joc putem învață și elibera. Ca materiale poți folosi jucării punandu-le în scenarii diferite unde copilul poate simți rușine și discutați despre ce modalități de abordare a rușinii poate folosi în aceste situațîi. Chiar dacă îi este dificil să se exprime, fii lângă el, ghidează-l și arată-i că se poate exprima oricum. Adresează întrebări dacă nu se poate exprima liber “jucăria”.
Discută cu el deschis și fii tu sprijinul de care are nevoie prin ascultare activă
Arată-i că ești acolo, să-l asculți fără a-l judeca. Incurajează-l, oferă timp, spațiu să se exprime liber, deschis despre tot ce simte Chiar dacă uneori te deranjează, acceptă și fii. Așa va căpăta și mai multă încredere în tine, iar dacă vei dori să îi transmiți vreun mesaj cu privire la ce a comunicat, fă-o mai tărziu, când se liniștește, și vorbește-i cu blândețe, cu iubire pentru a înțelege că nu este judecat.
Amintește-ți zilnic că tu ești exemplu copilului tău! Deschide-te și tu pentru a înțelege prin ce trece, a empatiza.
Iar lucrul acesta vine cu lucru cu sine, mai exact alege să te conectezi cu tine și observă-te!
Reamintește-ți când ai trăit rușinea și cum ai reacționat. Oferă-ți blândețe și acceptare, iertare pentru ceea ce a fost.
Prin acceptarea emoției, a situației cu toată ființa ta, te va ajuta să te simți liber, liniștit. Atunci când se face acceptarea doar la nivel mental , nu se întâmplă mare lucru.
Exersează și deschide-te. Nu am să iți spun că este simplu, ci că se poate, doar să alegi asta.
Acum, pe final de articol, hai să trecem la diferența dintre rușine și timiditate, de multe ori am observat că se face această confuzie.
Rușinea și timiditatea pot părea similare, dar sunt total diferite. Timiditatea este o trăsătură de personalitate care se manifestă prin evitarea situațiilor sociale din cauza disconfortului sau anxietății. Rușinea, pe de altă parte, este o emoție temporară legată de inadecvare sau greșeală.
Mai multe detalii despre timiditate o voi face într-un articol viitor, așa că stai pe fază și urmărește-mă.
Să iți fie cu folos,